|
|
|
Shambala
Despre Shambala s-au scris uimitoare povesti si s-a mentionat in
nenumarate rubrici de religie si cultura. Chiar ilustrul scriitor
Mircea Eliade pomeneste despre acest taram intr-o nuvela fantastica
"Strada Mantuleasa". Scrieri budiste stravechi vorbesc
despre acest taram mirific ca fiind atat real cat si mitic adica
cuprinzand domeniul ceresc. Fiind descries ca un izvor de intelepciune
ancestrala, credinta in el era candva larg raspandita in China sub
denumirea de Kun Lun - o vale in care nemuritorii traiesc in perfecta
armonie. In traditia Indiana exista un loc denumit Kalapa aflat
al nord de Himalaya si in care traiesc oameni desavarsiti. In Rusia
se spune ca in drumul spre Mongolia ajungi la Belovodai, loc in
care oamenii sfinti traiau separate de lume, "o tara a apelor
albe". Muntii Tibetului ascund un taram misterios numit Shangri-La.
Acest misterios taram aflat la nordul Tibetului unde muntii inchid
in stransoarea lor vai secrete fertile si pline de verdeata, nu
este trecut pe vreo harta.
|
Locul exact al lui Shangri-La despre care se spune in Tibet ca ar fi
Shambala, se poate afla in regiunea Tibetana din Himalaya, in muntii Cun
Lun din China sau poate in Altai din Mongolia. Legendele si textele referitoare
la Shangri-La indica totusi o zona la nord de India. Inainte de invazia
chineza, platoul Tibetan era cel mai izolat taram locuit de pe pamant,
tocmai aceasta favorizand nasterea unei civilizatii spirituale condusa
de Dalai-Lama, direct din templul lui aflat in Lhasa. Calugarii budisti
si misticii Tibetului detineau si detin inca puteri iesite din comun.
Una din tehnicile cele mai cunoscute este Lung-gom-pa, un exercitiu care
le permitea Tibetanilor sa strabata distante foarte intinse intr-un timp
foarte scurt. O alta tehnica (prezentata si pe canalul TV Discovery) era
cea de Tumo, tehnica prin care tibetanii rezistau la temperaturi foarte
joase fara vreun acoperis si cu o imbracaminte extrem de sumara, ei putand
sa doarma in zapada la temperaturi de minus 40 de grade la altitudini
de 5000 m, aproape goi. Aceasta descriere a Tibetului sacru este foarte
aproape de descrierea mirificului taram Shambala.
Calatorul rus Nicolas Roerich, membru al societatii Teofizice, intreband
un lama daca Shambala este un loc real, i se raspunse: "Shambala
este un maret domeniu ceresc si nu are de a face cu pamantul nostru".
Multe texte sacre budiste descriu drumul si harta care duce in Shambala,
dar mai degraba obstacolele (munti, rauri, paduri) si drumurile piezise
sunt probe si teste spirituale pe care aspirantul parcurgandu-le dobandeste
accesul in domeniul Shambalei. Pe langa aceasta traditia budista vorbeste
de un paradis subteran denumit Agharta, care este si el legat de existenta
Shambalei. Roerich il numea Agharti si auzise de el in timpul unei expeditii
prin muntii Altai din Mongolia si Tibet. Un lama i-a spus ca Shambala
se afla chiar in inima tarii Agharta si este condusa de un "rege
al lumii". Textele sacre vorbesc de orasul Shambala ca fiind perfect
rotund, in el se inalta coloane, piramide, si temple colosale, locuitorii
sai fiind fiinte desavarsite spiritual traind intr-o perfecta pace si
armonie. Rolul acestui centru este acela de a mentine pacea si armonia
in lume si de a inspira si ghida spiritual locuitorii planetei.
|
