|
|
|
Orphismul
Misterele orfice isi aveau originea de la un zeu trac Orpheu, dupa
traditie un cantaret din chitara care prin cantecul sau putea imblanzii
fiarele si il fermecase pana si pe zeul infernului cand acesta a
coborat in Infern dupa Euridiche, iubita sa. Era considerat inventatorul
magiei si al misterelor omonime, initiatorul unei adevarate religii.
Orfismul este insa total diferit si mult superior celorlalte culturi
de mistere din grecia. Era o asociatie secreta in care se oficiau
"imnurile" orfice ce contineau o vasta teogonie, cosmogonie
si antopologie precum si doctrina salvarii. In orfism omul poarta
inca de la nastere pacatul stramosesc pe care trebuie sa il ispaseasca
prin suferinta, idee mentinuta pana azi de crestinism. Sufletul
omului este intemnitat in trup intocmai ca intr-o inchisoare. Scopul
practicii ritualurilor, al ascezei si adoratiei fata de divin era
pentru a-si salva sufletul si a pune capat ciclului etern al reincarnarii
de-a lungul existentelor, idee larg raspandita in budism (traditiile
orientale). Orfismul este considerata prima religie care are o carte
si in care sunt vast tratate avansate idei ale ideologiei transcedentale
si a doctrinei eliberatoare.
|
Sunt de asemenea evidente analogiile intre tabletele - ghiduri mortuare
orfice (ale mortului in calatoria sa de dincolo) si cartea mortilor din
egipt. Influentele lui s-au manifeta si asupra ritualului si iconografiei
crestine, in multe picturi din catacombe, Hristos fiind simbolizat ca
Orpheu in ipostaza "Bunului Pastor", de unde reiese si ideea
de precrestinism la daci care pastrau aceasta traditie a zeului trac Orpheu.
Acesta traind singuratic pe piscurile inalte ale muntilor Riphei (Carpatii
de astazi), a fost sfasiat de propriile adoratoare geloase. Spre deosebire
de celelalte mistere, Orpheu era adorat ca cel sacrificat, ca cel ce sa
dat jertfa pe sine, misterele sale impunand umilinta, compasiunea si jertfa
de sine - renuntarea la propriul ego si la lume.
Imnurile orfice erau inchinate diferitelor divinitati precum: Nemesis,
Fortuna, Leucotea celor trei Gratii, celor noua Muze, Lunii, Soarelui
etc. Acestea prin repertoriul lor sugerau o nota de exaltare, generozitate,
noblete, puritate si armonie
|
