Orphismul

Misterele orfice isi aveau originea de la un zeu trac Orpheu, dupa traditie un cantaret din chitara care prin cantecul sau putea imblanzii fiarele si il fermecase pana si pe zeul infernului cand acesta a coborat in Infern dupa Euridiche, iubita sa. Era considerat inventatorul magiei si al misterelor omonime, initiatorul unei adevarate religii. Orfismul este insa total diferit si mult superior celorlalte culturi de mistere din grecia. Era o asociatie secreta in care se oficiau "imnurile" orfice ce contineau o vasta teogonie, cosmogonie si antopologie precum si doctrina salvarii. In orfism omul poarta inca de la nastere pacatul stramosesc pe care trebuie sa il ispaseasca prin suferinta, idee mentinuta pana azi de crestinism. Sufletul omului este intemnitat in trup intocmai ca intr-o inchisoare. Scopul practicii ritualurilor, al ascezei si adoratiei fata de divin era pentru a-si salva sufletul si a pune capat ciclului etern al reincarnarii de-a lungul existentelor, idee larg raspandita in budism (traditiile orientale). Orfismul este considerata prima religie care are o carte si in care sunt vast tratate avansate idei ale ideologiei transcedentale si a doctrinei eliberatoare.

Sunt de asemenea evidente analogiile intre tabletele - ghiduri mortuare orfice (ale mortului in calatoria sa de dincolo) si cartea mortilor din egipt. Influentele lui s-au manifeta si asupra ritualului si iconografiei crestine, in multe picturi din catacombe, Hristos fiind simbolizat ca Orpheu in ipostaza "Bunului Pastor", de unde reiese si ideea de precrestinism la daci care pastrau aceasta traditie a zeului trac Orpheu. Acesta traind singuratic pe piscurile inalte ale muntilor Riphei (Carpatii de astazi), a fost sfasiat de propriile adoratoare geloase. Spre deosebire de celelalte mistere, Orpheu era adorat ca cel sacrificat, ca cel ce sa dat jertfa pe sine, misterele sale impunand umilinta, compasiunea si jertfa de sine - renuntarea la propriul ego si la lume.

Imnurile orfice erau inchinate diferitelor divinitati precum: Nemesis, Fortuna, Leucotea celor trei Gratii, celor noua Muze, Lunii, Soarelui etc. Acestea prin repertoriul lor sugerau o nota de exaltare, generozitate, noblete, puritate si armonie