|
|
|
Visul mintii
Toate practicile spirituale orientale spun ca lumea în care
noi traim este o iluzie. Chiar si crestinismul spune ca: "Totul
în lume este desertaciune. O deser- taciune a deserta- ciunilor"
- Eclesiastul. Isus spune ca adevarul, realitatea este undeva mult
mai sus, ceva mult mai profund, este la Tatal. Lumea fiind ceva
superficial, exterior, care nu ne lasa sa ne orientam spre noi însine.
Nietzsche afirma undeva ca omul nu poate sa suporte adevarul. El
are nevoie de vise, are nevoie de iluzii pentru a putea exista.
Mintea umana are nevoie de acestea. Fara acestea ea nu poate fi
conceputa. Oamenii de stiinta afirma ca omul poate trai fara sa
doarma, dar nu poate trai fara sa viseze. Cercetari recente spun
ca somnul nu este neaparat necesar si ca omul are nevoie de somn
doar pentru a visa. Daca cineva doarme si nu i se permite sa viseze,
acesta s-ar trezi dimineata obosit de parca nu ar fi dormit deloc.
În timpul somnului exista anumite perioade - perioade de somn
profund si somn cu vise. Exista un ritm, o succesiune, un ciclu.
|
La început te cufunzi într-un somn profund 40-45 de minute,
dupa care începe faza de somn cu vise, apoi din nou somn fara vise
dupa care visele apar din nou. Trebuie tinut cont ca totul se deruleaza
ciclic în ceea ce priveste structura noastra psihomentala afectiv-cognitiva.
Evolutia spirituala de asemenea se deruleaza ciclic. Daca o persoana este
deranjata în faza de somn profund fara vise, dimineata el se trezeste
normal la fel ca de obicei. Dar daca în timp ce visezi, visul este
perturbat, dimineata te simti foarte obosit si extenuat. Când cineva
doarme, daca viseaza, ochii i se misca în permanenta. Cercetatorii
îi spun R.E.M. (rapid eye mouvement). E ca si cum subiectul ar vedea
ceva cu ochii închisi. Când doarme profund, ochii sai ramân
nemiscati. Numerosi cercetatori au dovedit, asadar, ca mintea umana se
hraneste cu vise. Visul este o necesitate, dar, este în totalitate
o iluzie. De aceea practicile orientale dar si cele crestine, isihasmul
de pilda, veghea, legamântul tacerii etc, tind sa îndrepte
atentia spre interior, sa nu caute înafara în visele create
despre lume, ci în propria realitate analizând starile interioare,
fiind constient de sine si de actiunile facute si motivul ascuns al acestora.
Acest mecanism functioneaza însa si ziua nu numai noaptea. Uneori
gândirea se lasa purtata de visare, alteori nu. Atât ziua
cât si noaptea, mintea penduleaza între visare si nevisare,
iar acesta este un ritm interior. Nu odata ati putut constata în
societate persoane atât de implicate în propriile lor conversatii
identificate cu grijile sau problemele altora care au devenit a lor, coplesiti
de starile create în propriile lor lumi, faurindu-si propriile lor
universuri. De aceea oamenii înteleg un singur fenomen atât
de diferit pentru ca îl privesc cu ochii propriilor lor lumi, griji,
dorinte, propriilor vise. Un martor detasat care poate sa priveasca acest
spectacol îsi va da seama ca totul în jur traieste într-un
mare vis, iar acesta este lumea.
Toate marile religii propovaduiesc renuntarea, pentru ca odata cu aceasta
dispar preocuparile exterioare. Dispar grijile si dispare suferinta. Nu
mai exista nici un obiectiv care sa te acapareze si poti simti atunci
cu adevarat ca esti liber, ca pentru tine viata exista în orice
clipa, acolo si atunci. Daca traiesti asta cu adevarat, înseamna
ca toata fiinta ta s-a transformat, iar daca nu mai exista nimic care
sa te "atinga" cu ceva, s-ar putea ca visele tale sa dispara.
Se spune despre cei care au ajuns la desavârsirea spirituala, ca
ei nu mai au vise, ca ei percep clipa de clipa lumea exact asa cum este
în realitate, fara calificative, fara bun sau rau, trecând
dincolo de atributele cu care o înzestram noi, care sunt de fapt
niste bariere. De exemplu: un brotac poate fi vazut ca bun sau rau, urât
sau frumos, atragator sau respingator, sticlos, dragalas etc, dar în
realitate un brotac este pur si simplu un brotac. Daca spunem ca brotacul
este scârbos, acest calificativ pe care noi i-l dam ne afecteaza
subconstientul, noi deja credem ca e scârbos si atunci el nu mai
poate deveni altfel pentru noi si de fiecare data când vom auzi
cuvântul brotac vom afirma: ce scîrbos! Ei, acesta este momentul
cheie în care se formeaza simbolismul visului, dar atentie, este
vorba despre visul care vine din subconstient si nu din sursa reala a
visului care este inconstientul colectiv, subiect care va fi deschis în
capitolele urmatoare. Imaginea brotacului în vis va produce aceasta
senzatie. Oamenii tind sa creada ce aud de la altii, fie prin ziare, carti
sau televiziune, si aceasta se întipareste în subconstient.
Devine ceea ce ei cred cu adevarat. Astfel, înteleptii spun sa fii
atent la absolut tot ce se întâmpla în jurul tau dar
fara ca ceva sa te controleze. Dimpotriva, tu sa fi cel care controleaza.
Atunci subconstientul tau nu va mai fi afectat. Visele tale reflecta ceea
ce tu crezi cu adevarat. Religiile spun "sa nu crezi în nimic,
decât în Dumnezeu, si atunci vei fi fericit". Psihologii
au afirmat ca oamenii care privesc lucrurile în mod detasat sunt
mult mai lucizi si actioneaza în momente cheie, dând dovada
de mai mult sânge rece, pe când cei profund inplicati, afectati
de toate actiunile lor, fie ca conduc o afacere, fie ca se întâlnesc
cu o femeie, au mai putine sanse de a tine lucrurile în frâu.
Noaptea visam si în timpul visului tindem sa credem ca visul este
pura realitate. Simturile ne transmit visul, ochii îl vad, urechile
îl aud, gustam si simtim. Din aceasta cauza cadem prada iluziei
ca visul este real.
Odata Zuang - Zu, un mare maestru zen, dormea sub un copac. Discipolul
sau vrând sa-l întrebe ceva, la trezit. Atunci Zuang - Zu
a început sa tipe la el:
Zuang-Zu -"Nemernicule, de ce m-ai trezit chiar acum! Visam ca eram
rege într-un palat si eram înconjurat doar de fete tinere
si frumoase."
Discipolul - "Dar maestre, încerca sa linisteasca discipolul,
a fost doar un vis."
Zuang-Zu - "Da, dar eu atunci nu stiam asta. Pentru mine visul acela
era mai real decât ceea ce traiesc acum. Poti tu sa întelegi
asta?"
|