2. Izvoarele Adâncului si stavilarele cerurilor au fost închise, si ploaia din cer a fost oprita.

3. Apele au scazut de pe fata pamântului, scurgându-se si împutinându-se si, dupa o suta cincizeci de zile, apele s-au micsorat.

4. În luna a saptea, în ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe muntii Ararat.

5. Apele au mers scazând pâna în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au vazut vârfurile muntilor.

6. Dupa patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse.

7. A dat drumul unui corb, care a iesit, ducându-se si întorcându-se, pâna când au secat apele de pe pamânt.

8. A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamântului.

9. Dar porumbelul n-a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s-a întors la el în corabie, caci erau ape pe toata fata pamântului. Noe a întins mâna, l-a luat si l-a bagat la el în corabie.

10. A mai asteptat alte sapte zile si iarasi a dat drumul porumbelului din corabie.

11. Porumbelul s-a întors la el spre seara; si iata ca în ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curând. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamânt.

12. A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

13. În anul sase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secasera pe pamânt. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, si iata ca fata pamântului se uscase.

14. În luna a doua, în a douazeci si saptea zi a lunii, pamântul era uscat de tot.

15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, si i-a zis:

16. "Iesi din corabie, tu si nevasta-ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine!

17. Scoate afara împreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât pasarile, cât si vitele si toate târâtoarele care se târasc pe pamânt: sa misune pe pamânt, sa creasca si sa se înmulteasca pe pamânt."

18. Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai.

19. Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamânt, dupa soiurile lor, au iesit din corabie.

20. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate, si a adus arderi de tot pe altar.

21. Domnul a mirosit un miros placut, si Domnul a zis în inima Lui: "Nu voi mai blestema pamântul din pricina omului, pentru ca întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui, si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut.

22. Cât va fi pamântul, nu vor înceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!"