|
Natura sacra
Traind in stransa legatura cu natura, aceasta era pentru ei mama care
ii hranea, le oferea frumusetile si bogatiile vietii, lumina soarelui,
si incantarea zorilor. Astfel ea era perceputa ca fiind sacra. Acest sentiment
al sacrului avea o baza reala, solida, capatata in urma trairilor experimentate
sin u isi avea de loc puterea in povesti ori basme fara sens. Batranii
au observat astfel:
"Cand se aseaza pe pamant pot gandi mai adanc si pot simti mai puternic
lucrurile"
"Pot sa vada mai clar tainele vietii si sa se apropie mai mult de
alte vieti din preajma, contopindu-se cu ele…si ata de aproape ajungeau
unii dintre indienii Lakota de prietenii lor cu blanuri si pene incat
intemeiau o adevarata fratie si vorbeau aceeasi limba". -Urs ridicat
in volumul Tara vulturului pestrit.
La indieni, tot sacrul are un sens bine definit "ritul soarelui
a fost savarsit in iunie deoarece atunci soarele atinge cea mai mare adancime
a sa iar puterea luminii de a creste este si ea cea mai mare". Prin
dans ritualic ei chiar asimilau calitatile puterii solare, traiau stari
extatice, contopindu-se cu spiritual naturii (vezi dansul ritual). Aici
sacrul are o explicatie logica, traita "vei fi bagat de seama ca
un Indian face orice intr-un cerc (tepe - cortul, dansul, focul, ritualul,
tabara etc) si aceasta pentru ca Puterea lumii intotdeauna lucreaza in
cercuri, si orice lucru incearca sa fie rotund". Constientizau principiile
active de forta ale naturii carora le dadeau respectul cuvenit.
|
