|
Dansul ritual magic
La pieile rosii dansul capata un profound character ritual, fie era dans
magic, fie pentru intruchiparea viziunilor sau la succesiunea anotimpurilor.
Prin acesta amerindienii stabileau legatura cu lumea de dincolo, cu lumea
divinitatilor sau a spiritelor (kacinas). Unele dansuri tineau 3 zile
sau chiar mai mult. Prin dansuri adeseori ei isi induceau stari extatice
sau de transa lucida hiperconstienta. Hehaka Sapa spunea despre Tam-Tam:
"Sunetul tobei trezeste mintea si ii face pe oameni sa simta puterea
si taina lucrurilor".
Tot el descrie o experienta mistica in timpul unui dans ritual:
"Pe cand cantam acest cantec (ritual sfant) am putut simti ceva
ciudat patrunzandu-mi intreg trupul, ceva care ma facea sa imi vina sa
plang pentru toate lucrurile nefericite"
Unele dansuri luau o amploare deosebita precum marele dans mesianic din
vara lui 1890 "dansul duhurilor". Acest dans a generat o intreaga
miscare spirituala infratind toate triburile de amerindieni. Toti cei
care il dansau intrau in extaz si aveau o aceeasi experienta mistica comuna
in care ei intrau in "lumea noua care avea sa vina, desavarsita".
"In luna cireselor negre, multi oameni dansau pe Clay Creek, agentii
insa venire si le spuse sa inceteze. Indienii nu voiau si ii spusesera
ca aveau sa lupte pentru religia lor. Prin urmare omul alb se temea de
ceva. Am auzit ca neamul Brules dansa chiar langa noi iar apoi ca oamenii
lui Picior Mare dansau in rezervatia de pe Good River; de asemenea ca
Urs Lovind se duse la Taur Sezand si ca oamenii dansau si acolo. Peste
tot indienii incepusera sa danseze."
Pentru a sugera natura extatica si translatia astrala redam o relatare
a lui Cerb Negru care descrie acest dans:
"Apoi am inceput sa dantuim si multi oameni se boceau si se jeleau
dansand cu totii intr-o hora, insa unii radeau de fericire. Cand si cand
unii cadeau la pamant ca morti iar altii se invarteau clatinandu-se si
gafaind inainte de a cadea. Pe cand zaceau acolo ca morti aveau viziuni
iar noi dantuiam si cantam mai departe varsand lacrimi pentru neamul nostru.
Dupa un timp picioarele pareau sa imi fie pline de furnici. Dantuiam cu
ochii inchisi la fel ca toti ceilalti. Dintr-odata mi se paru ca ma ridicam
de la pamant purtat pe sus. Nu simteam pic de frica, ci o fericire care
crestea din ce in ce. Nu mai vedeam in fata ochilor decat o pana de vulture,
apoi pana fu vulture, priveam inainte si pluteam repede spre locul unde
priveam. Acolo era o tara frumoasa unde multi multi oameni erau adunati
laolalta intr-un cerc foarte mare, fericiti si imbelsugati. De jur imprejurul
cercului, pascand iarba verde erau cai voinici si fericiti si animale
de tot felul erau raspandite pe culmile dealurilor. In clipa in care am
atins pamantul 2 barbati au venit la mine imbracati in camasi sfinte croite
si vopsite intr-un anumit fel. Cei 2 ma intampinara si imi zisera: 'Inca
nu a sosit vremea s ail vezi pe tatal tau care e fericit. Ai treaba de
facut. Iti vom da ceva pe care il vei duce inapoi la ai tai si cu acela
vor veni si ei sa isi vada rudele'…" extras din Marea Viziune
de John G. Neihardt.
|
