Fericirea

 Unei femei care se plangea ca bogatia nu a facut-o mai fericita, Maestrul i-a spus:

- Vorbesti de parca bogatia si luxul ar fi ingredientele fericirii. Draga mea, ca sa fii cu adevarat fericita, ai nevoie de ceva care sa te entuziasmeze cu adevarat.

Una dintre cele mai cunoscute si venerate figuri din Tibet este supranumit si cel de-al doilea Budha. El a fost intemeietorul primei manastiri budiste in Tibet, templul Samye. In secolul VIII cand budismul tantric capata o influenta deosebita. Traditia tibetana afirma despre Padmashambava (guru Rimpoche) ca a fost o emanatie a lui Dyani Budha Amithaba. Se spune despre el de asemenea ca s-a nascut dintr-o floare de lotus. De mic fiind inzestrat cu capacitati iesite din comun, el a studiat cu numerosi maestrii diferite forme de yoga si meditatie practicand tehnici secrete prin cimitire, locuri de crematie sau stand retras ani in sir in pesteri, atingand perfectiunea in toate tehnicile abordate iar in final eliberarea supremul ideal al monahismului tibetan. Principalii sai discipoli au fost regele Tibetului, Trisong Detsen, calugarul budist Vairatsana, si iubitele mistice ale acestuia cu ajutorul carora Padmashambava a raspandit lumina invataturilor si practicilor tantrice: Yeshe Tsogdyal, Mandarava, Tashi Kidren si Kalasiddhi. Cel mai apropiat discipol al lui Padmashambava a fost totusi Yeshe Tsogdyal. Ea a ajuns sa stapaneaca toate invataturile oferite de guru Padmashambava meditand impreuna izolati in pesteri si urmand asceze tantrice legate de calea mantrei secrete. Toate realizarile spirituale ale acestora sunt redate in mii de trema-e (scrieri spirituale sacre ascunse) in ...

Prin el insusi desertul impune liniste, renuntare, pustiu. Acel pustiu la care pustnicul isi indeamna mintea. Anahoretul avantandu-se in desert tocmai pentru a-si desavarsi renuntarea la lume, la bogatii, la placerile pamantesti, ori slava omeneasca. Ei vedeau in desert locul cel mai favorabil inchinarii Tatalui in adevar. Practica lor spirituala era strans legata de desert.

Faimosul Macarie Alexandrinul socoteste o isprava deosebita faptul de a fi ramas 20 de zile sub cerul liber "pe de-o part ears de caldura, pe de alta inghetat noaptea de frig". Ava Evagrie insusi a petrecut 40 de zile sub cerul liber ziua si noaptea "pana intr-ucat trupul sau s-a umplut de insecte ca cel al aimalelor". In desert au existat performante uimitoare in ceea ce priveste postul si abstinentele.

Ava Iacov, ispitit de demonul necuratiei se retrage intr-o grota unde posteste 40 de zile. Ava Moise, asaltat de ispite ramane 42 de zile in plin desert fara sa mance sau sa bea, apoi el a fost izbavit pentru totdeauna de ispitele sale. Tot el a ramas - dupa Paladie, 6 ani in chilia sa in picioare rugandu-se toate noptile fara sa inchida ochii. Pentru a nu-l birui somnul el mergea si lua fara zgomot din chili canile batranilor si le umplea cu apa. Ava Arsenie petrecea toata noaptea in rugaciune si numai dimineata dormea cate o ora. "E de ajuns monahului sa doarma cate o ora daca e un lupt ...